E-urile, camuflate de producătorii de alimente sub denumiri ştiinţifice

Medicii nutriţionişti atrag atenţia că, în ultima vreme, E-urile au început să dispară de pe etichetele produselor alimentare, dar nu şi din conţinutul acestora. Producătorii de alimente  au apelat la un mic artificiu. Astfel, mult criticatele E-uri au fost înlocuite cu denumirile chimice corespunzătoare.

Atenţie la etichete! Producătorii din industria alimentară camuflează mai nou E-urile sub denumirile lor chimice, pentru a nu trezi suspiciunile cumpărătorilor.
„În ultimele luni, de când consumatorii au început să conştientizeze problema aditivilor alimentari şi să fie mai atenţi atunci când cumpără un produs, E-urile au început să dispară de pe etichetele alimentare. Producătorii înlocuiesc acum E-urile cu denumirea chimică a respectivei substanţe conţinute în produs”, atenţionează prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti.
Mai exact, pe eticheta unui produs care până acum avea scris, spre exemplu, E 102, acum poate să apară menţionat numai tartrazină (colorant). În acest fel, subliniază specialistul, consumatorul este indus în eroare. "Producătorii menţionează pe eticheta alimentară denumirea chimică a respectivului aditiv, bazându-se pe inabilitatea consumatorului de a face corelaţia între codul E-ului şi denumirea substanţei", completează prof. Mencinicopschi.

ANPC spune că practica este legală

La rândul lor, reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) spun că au observat această practică, însă ea este legală. "Da, am observat că, în ultimul timp, denumirile aditivilor alimentari au luat locul E-urilor de pe etichetele produselor, însă procedura este legală. Potrivit HG 106
din 2002, operatorul economic poate să scrie pe etichetă E-ul conţinut de produs sau denumirea acestuia. Noi nu le putem impune sub ce formă să scrie", a declarat preşedintele ANPC, Constantin Cerbulescu.
Pentru că legea în vigoare le permite producătorilor să-şi aleagă singuri modul în care să scrie ingredientele pe care le conţine un produs, nutriţioniştii îi atenţionează pe consumatori să fie atenţi la E-urile care se ascund în spatele unui cod.
Spre exemplu, dintre cele peste 350 de E-uri admise în România, cele mai utilizate şi, totodată, nocive sunt E 102 (tartrazina), E 110 (colorant galben portocaliu), E120 (roşu carmin), E122 (azorubina - colorant roşu), E132 (albastru brilliant), E 150 (caramel). Din categoria edulcoloranţilor, prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi aminteşte E 951 (aspartam), E 952 (ciclamat), E954 (zaharina), E 955 (sucraloza).
Despre consumul acestor aditivi alimentari, directorul Institutului de Cercetări Alimentare spune că dăunează organismului, putând duce la apariţia cancerului ori a unor boli respiratorii precum astm sau bronşite. "Atunci când sunt consumaţi regulat, aditivii alimentari se fixează pe ADN şi pot deveni cancerigeni". E-urile nu intră doar în compoziţia produselor alimentare (sucuri, prăjituri, biscuiţi, mezeluri), ci şi a celor cosmetice.

Undă verde pentru coloranţi

Coloranţii azoici folosiţi din plin în industria alimentară nu provoacă alergii, potrivit unui raport recent al Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA).

După reevaluarea celor zece coloranţi azoici (obţinuţi prin sinteză chi­mică), specialiştii EFSA au ajuns la concluzia că doza zilnică admisă la acest moment pentru aditivii alimentari incriminaţi este prea mică pentru a face rău consumatorilor.

În categoria coloranţilor azoici intră tartrazina (E102), galben portocaliu (E110), azorubina (E122), amaranth (E123), roşu Ponceau 4R (E124), roşu allura (E129), negru brillant (E151), brun FK (E154), brun HT (E155), litorubina BK (E180).

Consiliul pentru Produse Dietetice, de Nutriţie şi Alergii al EFSA i-a reevaluat în urma nenumăratelor studii care arătau că au efecte adverse grave. Raportul dat de specialişti a arătat că aditivii respectivi nu provoacă reacţii severe adverse, ca urmare pot fi consumaţi.

Cel mai contestat colorant este tartrazina, despre care chiar reprezentanţii EFSA recunosc că au primit numeroase rapoarte privind efectele adverse încă de acum 50 de ani. Totuşi, noul raport explică faptul că studiile incriminatoare nu au fost făcute corect, astfel încât să se realizeze o legătură între E102 şi alergiile apărute.

Consiliul a admis că reacţii adverse pot apărea, însă numai în cazuri izolate şi la persoanele sensibile. Aceste efecte adverse includ urticaria, edeme, roşeaţă a feţei şi sindrom de hiperactivitate la copii. De asemenea, co­loranţii brun FK, brun HT, litorubina BK, negru brillant, azorubina şi roşu allura par inofensivi, întrucât până acum nu există literatură de specialitate convingătoare care să le arate pericolul.

Specialiştii EFSA au cerut totuşi precauţie la consum, existând cazuri când, după zeci de ani de la acceptarea în alimente, s-a dovedit că anumite substanţe sunt foarte nocive.

Cel mai recent şi mai bine argumentat studiu referitor la coloranţii azoici a fost realizat în 2007 de cercetători de la Universitatea din Southampton. Aceştia au atras atenţia că, în combinaţie cu aditivul benzoat de sodiu (E211), coloranţii cu pricina devin foarte periculoşi. Studiul preciza că în cazul copiilor poate fi declanşat sindromul de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare, care la maturitate se traduce prin grave probleme de comportament.

(Jurnalul National, 12/10/2010)